AVATAR LA SAMSUNG IMAX

Absolut fabulos! Trailerul nu m-a convins deloc. Ba chiar nici nu îmi doream să văd filmul. Voiam să ajung la faimosul Samsung IMax, dar Avatar nu mă tenta deloc. Aseară, însă, mulţumită lui Tudor şi a celor de la Samsung, am fost invitată să văd filmul şi am zis că hai, fie... Dar a fost absolut uau! Povestea este minunată şi te face să te gândeşti serios la cât de distructivă este rasa umană şi că dincolo de vârtejul ăsta al modernităţii tehnologice în care am intrat sunt chestii mult mai importante pentru noi ca fiinţe, ca suflete. Dar asta e o altă discuţie. Efectele sunt geniale. Unghiurile de filmare sunt extraordinare. Este un film care se cere văzut la cinematograful 3D. Dacă îl aşteptaţi pe HBO sau pe torente, pierdeţi peste jumătate din valoarea lui.

VIN SĂRBĂTORILE...

Vin sărbătorile. Bleah! Pentru cei care au deschis mai târziu televizorul, vă anunţ că nu sunt nici pe departe fan al sărbătorilor în general, iar al celor de iarnă în special pentru că pur şi simplu detest iarna! Nu, nu îmi plac oamenii de zăpadă (aviz Radu!), nu îmi place schiul, patinajul, ninsoarea... Prefer canicula "insuportabilă" a verii, la care fac faţa cu brio chiar şi fără aer condiţionat. Şi nici nu am ajuns la acel grad de înţelepciune încât crivăţul să-mi biciuiască faţa şi eu să îmi pot imagina că sunt pe o plajă scăldată în soare iar fulgii care îmi intră în ochi sunt de fapt stropi fini de apă de mare împrăştiaţi din spargerea valurilor de digul cu miros înţepător de scoici şi crabi putreziţi.

Vin sărbătorile. Deci trebuie să dăm şi să primim cadouri. Evident că m-am conformat şi anul ăsta şi mi-am făcut lista de persoane cărora le-am pregătit câte ceva. E criză şi citeam în Harper's Bazaar un articol despre cadourile pe vermea asta. Evident, fiind o revistă snoabă (dar care îmi place foarte mult), au scăzut ştacheta de la geanta LV la o pereche de cercei fără diamante, nu la un colier făcut din materiale reciclabile. Criză, necriză, eu cred că un cadou ar trebui să fie făcut din inimă, nu pentru că trebuie. De aia mă cam enervează să fac cadouri la ocazii din astea stabilite apriori. La aniversări, nu mă deranjează. Atunci nu primeşte toată lumea, primeşti doar tu de la toată lumea! Îmi place mult mai mult să fac şi să primesc cadouri când te aştepţi mai puţin. Sau când cineva vine de prin străinătăţuri. Asta cred că mi se trage de când eram mică, imediat după revoulţie, când pleca tata prin delegaţii şi se întorcea mai ceva ca Moş Cărciun, pe vremea când la noi nu erau încă nici dulciuri, nici jucării, nici bijuterii, nici toastere (a adus dintr-o delegaţie un toaster şi un sandwich-maker pe care le mai folosim şi acum!). Comenta prietena Maria că toată plăcerea în a face un cadou este să descoperi pe parcursul perioadei premergătoare oferirii lui ce l-ar incita pe celălalt, ce îşi doreşte, ce l-ar putea face fericit. Nu neapărat ce are nevoie. Ci, ce l-ar gâdila... Evident că asta e mult mai simplu să se întâmple atunci când dispui de resurse financiare, dar mult mai creativ atunci când nu le ai. Oricum, trebuie să te intereseze, să ai simţ de observaţie şi să îţi facă plăcere. Or, mie chiar îmi face plăcere să fac cadouri. Şi nu aşa de complezenţă, ci să văd bucuria reală din ochii cuiva. Evident că nu îmi iese de fiecare dată. Evident că maică-mii, de exemplu, îi iau ce are nevoie. Dar atunci când pot, fac tot posibilul să fac un cadou drăguţ. Şi, evident, mi-ar plăcea să şi primesc aşa ceva. Rar se întâmplă...

ACASĂ LA JAMIE

Parcă v-am mai spus că sunt fan Jamie Oliver. Îmi place că e simpatic şi că face totul atât de natural. Nu îşi dă silinţa precum alţi bucătari de la tv. Le face pur şi simplu. Iar reţetele lui sunt foarte practice. Au acel "touch" interesant, fiind în acelaşi timp foarte facile. Am toate cărţile lui apărute în România, plus două mai vechi luate din Anglia, pe care le văd acum editate în fascicule cu ziarul Jurnalul Naţional. Cea mai recentă achiziţie este aceasta, o carte cu reţete pe categorii, în funcţie de alimentul dominant. Mi-am selectat deja multele preparate pe care vreau să le încerc şi o să profit de statul acasă în perioada următoare pentru a le pune în scenă, ca să zic aşa. Aş vrea ca în vacanţa ce vine să gătesc, să scriu şi să mă văd cu prietenii. Mi-ar plăcea chiar să organizez o petrecere de Revelion, dar casa mea e mult prea nepotrivită pentru o astfel de acţiune. :(

AM DANSAT PENTRU PLANETĂ

Cum vă spuneam, joia trecută am fost la evenimentul Style & Nature, Dance for the Climate, la White Club, aka patinoarul Floreasca. Sinceră să fiu, pe mine nu mă prindeţi pe gheaţă prea curând, aşa că am făcut galerie din interiorul Clubului. Am purtat brăţara de reciclator, am băut ceai, am dansat de pe scaun şi mi-am calculat amprenta de carbon. Deci se pune că am răspuns pozitiv invitaţiei. La fel au făcut şi tot felul de vedete prezente, cum ar fi cele de mai jos care s-au implicat cât au putut ele de bine în eveniment, dar şi oameni obişnuiţi veniţi la patinat şi distracţie. În poză sunt alături de Maria Andrei, Dana Săvuică, Vali Bărbulescu, Julie (proaspăt lansata în muzică, fiica Danei) şi un prieten de-al ei. Cum ziceam, mi-am calculat şi cât sunt de poluantă şi a reieşit că Pământul încă mă mai poate suporta. Mai nasol a fost la Leonard Miron care produce câteva sute de tone de CO2, doar că el, fiind steward, nu prea are de ales... (era acolo o întrebare care voia să ştie câte mii de km zbori pe an). Ideea e că la fiecare tonă de dioxid de carbon la care contribui, ar trebui să plantezi un copac. Deci eu cu 8 copaci pe an plantaţi, m-am scos. :D

MARCHE DE NOEL

În weekend am fost, aşa cum ziceam, la Marche de Noel, târgul organizat de Extins la Institutul Francez. Două zile am stat pe metereze împreună cu Maria Filipescu, dar am avut destul timp să dau o raită şi pe la ceilalţi designeri. Au fost bijuterii, haine şi decoraţiuni. Mai jos, câteva imagini de la o parte din ceilalţi participanţi. Mai sus, standul Mariei. Nu, nu este o mumie veritabilă, ci un mod de expunere foarte artistic şi extrem de apreciat de toţi vizitatorii. Vizitatori al căror profil m-a surprins. Multe persoane în vârstă, ieşite probabil la plimbarea de weekend. Mulţi familişti cu tot cu copiii după ei şi mult prea puţini fashionişti... Din păcate. Pentru că au fost chestii foarte interesante.

Virginia Toma

Ana Wagner

Edita Studio

Agnes Keszeg

Angi Apostol

PARTY WEEKEND

A cam trecut ceva vreme de când nu am mai avut un weekend aşa de plin. Şi mi-am adus aminte de cele două perioade din viaţa mea în care ieşeam în draci. Parcă şi acum aş mai avea chef de o perioadă din asta, dar nu sunt sigură... Dar să revenim la acest sfârşit de săptămână. Pe timpul zilei am fost la tâgul de la Institutul Francez despre care voi scrie mâine.

Dar seara s-a lăsat cu petreceri. Vineri am început la concursul de flair pentru barmani de la Champions, la Marriott.

De acolo am plecat în cel mai recent club deschis, Kult by Kazeboo unde a avut loc lansarea videoclipului Minimum al lui Arsenie, fostul component O-Zone. Videoclipul, deşi făcut la noi în ţară, la Castel Film, nu are deloc imagine românească. Adică arată extrem de bine. Şi melodia are un sound mişto. Îmi place că o dă în rockereală, mai baladă, aşa, dar oricum, nu are legătură cu porcăriile dance prestate de defuncta trupă moldovenească. Aştept cu nerăbdare albumul să văd ce e de capul lui. Cică va fi lansat în vreo lună. Clubul nu era suficient de populat, poate tocmai pentru că e foarte nou şi nu şi-a făcut lansarea oficială, dar arată bine şi muzica e ok. Deşi e foarte departe şi cam ciudat poziţionat la parterul unei clădiri de birouri în Pipera. Bine, nici Gaia nu e altfel, dar măcar e mai accesibilă ca locaţie.

Iar seara de sâmbătă a fost şi mai în forţă. Am început la Cochet Image Store, la petrecerea de Crăciun a lor făcută în colaborare cu Millenium Communications. De la un loc plin de lume interesantă, hipster, am plecat la o altă petrecere pe care o credeam din aceeaşi categorie. Este vorba de faimoasele (?!) Baha Parties. Nu mai fusesem până acum la aşa ceva şi am primit invitaţia de la o prietenă de a unei prietene. Aşa că am convocat câteva gagici şi ne-am prezentat la Fabrica pentru petrecere. Doar că... într-o locaţie deloc pe gustul meu (nu mai fusesem până acum la club Fabrica), am dat peste o mare de puştime care ne-a făcut să ne simţim chiar milf-uri pe acolo. Ne-am înghesuit, am socializat, am semidansat şi am plecat.

La The Gang, o altă noutate (nu chiar atât de recentă precum Kult) în materie de cluburi. Făcut de nişte oameni care ştiu cu ce se mănâncă industria asta, The Gang este la subsolul unei clădiri din complexul Folreasca, se intră printr-un gang, exact vizavi de Gaia şi este destul de mic. Însă lumea e foarte ok, iar muzica de discotecă, extrem de dansabilă. Aici ne-am dat în stambă, am dansat până nu am mai putut şi eu, cel puţin, m-am simţit foarte bine. Dacă ar fi fost vară, aş fi ajuns acasă la răsărit, dar cum iarna soarele răsare mult mai târziu am mai prins ceva întuneric pe drumul spre casă...

FASHION WEDNESDAY

Cum ziceam ieri, miercuri am fost la două evenimente. De modă, ambele. Primul a fost lansarea colecţiei Segmentări a proaspăt premiatului designer Andra Cliţan. Spun proaspăt premiatul, pentru că Andra este câştigătoarea Festivalului Pasarela de astă-vară. Colecţia ei de primăvară-vară 2010 nu m-a impresionat. Se vede clar linia şcolii actuale de modă românească despre care am mai scris, aprecieri deloc flatante pentru că designerii nu fac apel la imaginaţie. Îmi pare rău să o spun, dar prea sunt toate colecţiile tinerei generaţii la fel. Apreciez însă munca depusă în realizarea lor pentur că e foarte complicat să realizezi piese bune cu atâtea cusături, tăieturi şi forme decupate. Încălţămintea a fost asigurată de Dana Iuga, încălţăminte spectaculoasă, dar foarte greu purtabilă. Manechinele ar fi trebuit să exerseze mult mai mult echilibristica pe platformele de 10 cm descentrate pentru a pune în valoare fluiditatea rochiilor create de Andra Cliţan. În altă ordine de idei, sunt piese purtabile, din materiale plăcute, chestie care favorizează bila albă din partea mea.

După care am ajuns la deschiderea showroom-ului Cosmina Englizian. Cosmina este designerul brandu-ului de lenjerie intimă Passion du Brasil care mie îmi place foarte mult. Şi îmi place că face sutiene frumoase şi pe dimensiuni mari, ceea ce mai rar se găseşte prin România. Dar, în afară de lenjerie, Cosmina şi-a lansat şi o linie de rochii de seară şi rochii de mireasă, sub propriul nume. Toate acestea pot fi văzute la show-room-ul din strada Lainici nr 7.