D'ALE VOICULEŞTILOR

Aseară am fost invitată la Euforica, la Femeia Conduce. Subiectele, amestecate, puţin cam talmeş-balmeş, au atins ideea de sexualitate şi problema cancerului de col uterin. Concluzii puţine, dar consistente:

- Campaniile, de orice fel, se fac doar formal în România. Exemplu clar - se face o campanie de informare asupra cancerului de col uterin exact printre persoanele informate (din mediul urban, mai bine zis din oraşele mari, şi dintre cititoarele revistelor de femei!), fără să se atingă problema delicată a celor care habar nu au, cum ar fi persoanele din mediul rural sau din mediile economice defavorizate (hai ca am zis-o destul de politically corect, având în vedere că vorbesc de chestii serioase). Plus că ambasadorii campaniei nu sunt informaţi aşa cum ar trebui. Femeile astea ar trebui să ştie poezia la orice oră şi să o spună şi în somn. Doar că nu prea era aşa. Nici măcar faimoasa plasticiană Dana Jianu, care ştie mai bine să apară pe la tv-uri decât să îşi exercite meseria, nu putea să se exprime coerent, chiar dacă e medic, susţinând că nu e ginecolog, deci nu se pricepe. Excepţie a făcut Sanda Nicola care era foarte bine documentată, probabil din cauza nefericitului caz de cancer de col prin care a trecut.

- Monica Anghel este o femeie de milioane.

- Mi-am schimbat părerea despre Corina Dănilă: este mai simpatică în realitate şi arată mai bine decât la tv.

Ajunsă acasă am decis să-mi închei seara delectându-mă cu emisiunea lui Badea. Şi chiar că m-am delectat. Micul piroman a fost într-o mare formă. Mirceo, aveai autorizaţie de la pompieri? Că s-ar putea să mai pui o amendă la colecţie. Şi cu puţin efort îmi depăşeşti colecţia de pantofi!

NEVESTE DISPERANTE

Din seria discuţiilor profunde cu prietenele, vorbeam zilele trecute despre bărbaţii însuraţi sau ca şi însuraţi, care înşeală. Barvo lor, dacă pot! Nu asta e problema. Pentru că aşa cum am mai spus-o, nu sunt împotriva infidelităţii. Ceea ce mă deranjează sunt acei masculi care îşi vorbesc de rău soţia amantei. „Nevastă-mea e o nenorocită, o proastă, etc.”. Asta ca să o facă, chipurile, pe amantă să se simtă bine, că „uite, săracul, cu ce trebuie să trăiască acasă şi ce mult bine îi fac eu”. Din aceeaşi categorie fac parte, după părerea mea, şi cei care, deşi au o super femeie acasă, nu îşi verbalizează măcar, ce să mai zic de pus în practică, fanteziile sexuale. Pe sistemul din Analyze this, „cu gura aia îmi sărută copiii!”. Ei şi ce?! E nevastă-ta la bine şi la rău! De aia ţi-ai luat-o. Şi e normal să vrei să faci chestii cu ea, mai ales dacă, teoretic, ţi-e soţie pe viaţă. Eu nu aş putea să mă mărit cu un bărbat lângă care să nu mă simt în largul meu din punct de vedere sexual, cu care să nu pot face toate nebuniile pământului şi cu care să nu pot comunica pe toate planurile. La fel şi în primul caz. E nevastă-ta, asumă-ţi-o! Tu ai luat-o, aşa nesuferită, certăreaţă, proastă, băgăcioasă... Nu mai suntem în Evul Mediu ca să-ţi fi fost aranjat mariajul. Şi nu mai suntem nici în epoca ceauşistă, când obţineai cu mari eforturi un divorţ. Nu-ţi mai place, divorţează! Dar nu, ei ce fac? Se complac. Pentru că „bărbaţii nu divorţează”. Poate că am un acces de feminism, dar astfel de bărbaţi mi se par complet fără coaie. Oare este chiar aşa de greu să-ţi iubeşti şi respecţi soţia şi să ai o amantă sau o aventură? Nu cred...

INTERVIU CU FLORIN GROZEA

HI-Q e o trupă care mi-a plăcut mereu. Şi care a ştiut să se menţină în top. I-am cunoscut cândva pe băieţi, la un interviu. Cu Florin am mai interacţionat în blogosferă şi e un tip foarte ok. Şi spune chestii interesante. Cum ar fi cele spuse în interviul pe care i l-a acordat lui Eddie pentru blogul său. Very nice!

MALIBU SUCKS, MAN!

Planificată încă de la începutul săptămânii, seara noastră de dansat s-a pierdut printre ritmuri hip-hop. Cum pe anul ăsta nu ieşisem încă la zbenguială, am stabilit cu Cori să ieşim vineri seară să dansăm. Prima variantă era Fratelli, dar acum vreo două zile am aflat cu stupoare că a ars. Cum probabil la Gaia ar fi fost full din motive de Fratelli, Cori a propus Malibu în care mai fusese de curând şi unde cică ar fi fost muzică ok pentru ce voiam noi. Eu nu mai fusesem la Malibu din liceu şi se pare că este şi un motiv pe care îl ştiam la nivel inconştient: era plin de liceeni. Partea proastă a fost, însă, că am nimerit într-o seară cu concert Pasha şi, deşi ştiam şi ne-am dus foarte târziu, tot am mai prins vreo jumate de oră din scălămbăreala rapperului. După concert, cum locaţia era plină de fani hip-hopărişti, şi muzica a rămas în acealşi registru. O melodie, două, trei, dar ajunge! Noroc că am stat doar vreo oră şi după aia am tăiat-o în stilul cel mai elegant. Aşa cum eram şi eu îmbrăcată, evident făcând notă discordantă cu mai toată lumea de pe acolo. Dar partea cea mai nasoală a fost ventilaţia. De fapt, lipsa ei! Aşa că adio! Malibu în viitor. Adevărul e că nu sunt prea multe locuri în Bucureşti unde să poţi trage o porţie bună de dans la ceas de seară.

BANCUL ZILEI

Câţiva vameşi sunt întrebaţi:
- Cât timp trebuie să lucraţi, ca să vă cumpăraţi BMW?
Ucrainianul:
- 5-6 luni...
Ungurul:
- 2-3 luni...
Românul:
- Un an jumatate.
- ???
Românul:
- BMW e totuşi o companie foarte mare...

JAPCĂ LEGALĂ

Nu ştiu exact dacă am mai spus-o pe aici, dar e ştiut printre cunoscuţii mei, că nu pot să înţeleg mecanismele economice. Mai ales cele la nivel macro. Şi nici politica. Dar asta e altă discuţie. Revenind la chestiile cu bani, declar fără niciun fel de reţinere că URĂSC BĂNCILE! Iau comisioane peste comisioane şi nu îţi oferă absolut nimic. Dacă ai şi tu un amărât de cont unde mai pui câte un ban economisit, îţi iau un ditamai comisionul de administrare de cont, astfel că nu numai că nu câştigi nimic din dobândă, ci rămâi cu şi mai puţini bani. Şi nu au comision de administrare doar pentru cont, ci şi pentru fiecare card pe care îl ai pe contul respectiv! Şi asta doar pentru că le dai să-ţi ţină nişte bani. Dacă vrei şi tu să iei nişte bani să-ţi cumperi o casă sau ce ai nevoie, ajungi să dai triplu înapoi. Vrei să ştii cum stai cu bani tăi (!!!!!), plăteşti. Vrei să scoţi banii tăi, plăteşti. Vrei să depui banii tăi, plăteşti. Vrei să rambursezi un credit înainte de termen, plăteşti că le strici lor planurile. Vrei să scoţi mulţi bani din contul tău, trebuie să-ţi faci programare. Şi peste toate astea, de foarte multe ori dai peste funcţionare într-un PMS continuu. Aşa că prefer să fiu avangardistă în alte domenii, dar să rămân tradiţionalista cu banii la ciorap. Mai ales când e vorba de sume mici. Când voi ajunge vreun Becali, probabil că nu mă vor mai deranja atât de mult comisioanele luate cu japca pentru a-şi pune ei robinete de aur în sediile grandioase.

NUDURI

Am dat peste nişte poze ale unei peruance, Elisa Lazo de Valdez, şi am vrut să le împart cu toată lumea. Merită!

CUBANEZA ÎN COSTUMUL EVEI

Cam o dată pe lună sunt ca un copil mic care se entuziasmează în faţa cadourilor pe care le primeşte de la Moşu' sau de la Iepuraşu', iar acest moment este când ne vin FHM-urile străine. Două zile nu mai se poate discuta cu mine, stau cu nasul băgat în reviste. De data asta am decis că nu puteam să ţin doar pentru mine sau, mai bine zis, pentru noi, ceea ce colegii francezi au împărţit cu toată populaţia lor băutoare de vinuri şi mâncătoare de brânzeturi. Este Eva Mendes! Restul este no comment...

ECOLOGIE

Se dezbate proiectul de lege despre ajutarea mediului prin reducerea numărului de pungi de plastic. Deşi mai avem foooooarte mult până la o atitudine ecologistă conştientă şi asumată, mă bucur că lumea începe să mişte ceva. Eu sunt o persoană destul de responsabilă şi, deşi sunt fan al încălzirii globale, mă gândesc din când în când şi la mediu. De aceea reciclez hârtia şi de aia mă bucură şi proiectul de lege cu pungile.

MASĂ LA CHARME

Ieri a fost ziua lui Cori şi ne-am adunat cu mic, cu mare la Charme, un restaurant minunat de pe Smârdan. Lume multă, atmosferă plăcută, mâncare foarte bună, oameni simpatici. Cam astea au fost coordonatele serii. Cât despre locaţie, numai de bine! Este un restaurant dichisit, cu mâncare bună şi variată (am încercat nişte salate geniale, iar muşchiul de vită cu sos de sparanghel sau cel cu sosuri de avogado şi Brie au fost deliciul serii!) şi cu o patroană cât se poate de simpatică. Aşa că vi-l recomand cu toată încrederea.

foto: Cristi

LA MULTE POSTURI!

BLOGUL MEU ÎMPLINEŞTE AZI 1 AN! ÎI UREZ LA MAI MARE!... ŞI MULTĂ PUBLICITATE! :-)

BANCUL ZILEI

Un tip se îmbată la petrecerea şefului şi a doua zi dimineaţă vorbea cu nevastă-sa:
Ea: Ca de obicei, te-ai îmbătat turtă şi te-ai făcut de căcat în faţa şefului.
El: Să mă piş pe el.
Ea: Asta ai făcut aseară şi te-a dat afară.
El: Atunci să-l fut
Ea: L-am futut eu şi mâine dimineată te poţi duce la serviciu, boule.

SEX INFANTIL

Am primit chestia asta pe mail. E genială!

CALENDAR FHM

Chiar dacă anul ăsta FHM nu a mai ieşit pe tarabe cu un calendar fizic, am profitat de trendul virtual şi am scos un calendar numai bun de pus pe desktop în fiecare lună. Tot calendarul îl puteţi descărca aici. Până una alta, eu vă ofer doar luna ianuarie.

MARE ŞI TARE

Libertatea de sâmbătă titra pe prima pagină cum că românii ar fi printre cei mai dotaţi posesori de penis din lume. După care am citit şi articolul. Durex, companie respectabilă, a făcut calculele şi a ajuns la concluzia că pe lângă mustăcioara lui, pana corbului, ciobanul mioritic ar poseda, în medie, 15,9 cm de cărniţă dătătoare de plăcere. Doar că cercetarea este total invalidă pentru că s-au bazat pe un criteriu complet stupid: dimensiunea prezervativelor cumpărate. Păi arătaţi-mi şi mie care e ăla care se duce să cumpere o anumită dimensiune, mai ales ca nu se găsesc, ca la pantofi, prezervative pe dimensiuni pe la toate colţurile. Tot citind articolul, m-am lămurit şi de ce faimoşii posesori ai unor biiiiiip impresionante nu au fost luaţi în calcul: Africa se pare că nu este o piaţă de desfacere pentru Durex. Tot ziarul de sâmbătă anunţa că cel de luni va vorbi despre mărimea ideală. Aşa că am deschis Libertatea de azi la pagina 12 şi am citit inepţiile unui nene sexolog, Mihai Botez: "în epoca modernă, emanciparea femeii a dus la contacte sexuale dese şi haotice, în sensul că în mod normal, contactele ar trebui să aibă loc doar în perioada de maximă activitate sexuală a femeii, respectiv la mijlocul perioadei dintre ciclurile menstruale, aşa cum se întâmplă la toate speciile de pe pământ, în mod natural. Asta înseamnă o viaţă sexuală adevărată." I-auzi, frate! Bine, eminentul mai zice şi că faimosul punct G, cercetat şi răscercetat, e doar o balivernă, dar asta e altă discuţie. Aşadar, femeia asta a dracu', s-a hotărât să se emancipeze şi să se fută când are chef. Şi acum e nemulţumită. Ca să vezi, ce chestie! Domnul sexolog uită, însă, că înainte de a se emancipa femeia şi de a avea dreptul să spună "nu", venea masculul cu chef de sex şi i-o trăgea unde şi când apuca. Nu mai conta că e în ziua a 14-a sau în a treia. Şi dacă e să fim ca toate speciile de pe pământ, de ce să ne mai îmbrăcăm şi de ce să nu ne delimităm teritoriul cu urină?

GLORIA CARDONA

Pe Gloria Cardona nu o cunosc personal, dar am văzut mult mai multe opere de ale ei. Ce am pus aici e preluat de pe siteul ei. Tipa e simpatică şi arată fenomenal. Spun asta pentru că sunt prietenă cu fiica ei şi ştiu o groază despre ei. De cunoscut, nu am apucat, pentru că trăieşte la New York şi Paola, prietena mea, trăieşte prin Europa, Dubai şi pe unde mai apucă. Oricum, merită aruncat un ochi peste ceea ce crează Gloria.

MBLONDELE...

S-a luat lumea de mine că de ce am scris de rău de păpuşica Scarlett (semicacofonie intenţionată). Da' ţie cine-ţi place? Ei bine, îmi place Charlize Theron. O altă blondă... dar frumoasă, deşteaptă şi talentată. Iar articolul de Esquire-ul de ianuarie despre ea, mi-a întărit părerea bună pe care o aveam.

foto Esquire

Şi mai îmi place Penelope Cruz. Cu tot cu a ei soră, Monica. Bune bucăţile! Deşi, în general, prefer blondele. Şi să nu uităm de Rebecca. Rebecca, cea pentru care aş deveni bisexuală. Rebecca Romijn. Nu ştiu exact ce are fata asta, dar îmi place de mor. Am făcut o pasiune pentru ea de când cu Femme Fatale...

CASA ŞI GRĂDINA - IANUARIE/FEBRUARIE

Dincolo de faimoasele cafenele şi de Cartierul Roşu, Olanda mai are şi alte puncte de atracţie. Unul ar fi târgul de amenajări interioare. Ce e pe la ei şi ce găsiţi pe la noi fac subiectul unui reportaj amplu. Tot din vest vine şi articolul despre conacul Apafi, din judeţul Sibiu, care aparţine prinţului Charles. Dar ce mi-a plăcut cel mai mult din seria europeană a revistei este materialul care îmbină două iubiri de-ale mele: culoarea şi Barcelona! Enjoy!

FHM IANUARIE-FEBRUARIE

Început de an în forţă: trucuri, chestii, nebunii - toate legate de noi orizonturi sexuale + Cosmina Păsărin + Catrinel Menghia în jurul lumii + Cori Grămescu + Kobe Kaige în exclusivitate + ce-ţi tot doreşti dar nu-ţi prea iese + Lamborghini, Venturi, etc...

PICTURI JUCĂUŞE

Aseară mă uitam la ştirile Pro Tv şi am văzut un reportaj despre pictarea pereţilor din camerele de copii. În mod normal, nu m-ar fi interesat chestia asta, dar autoarea picturilor de pe pereţi este prietena mea, Raluca Alexandru. Când eram mică, la fel aveam şi eu camera. Mama desenase pe coli imense de hârtie, pe care le pusese ca tapet, personaje din cărţile de poveşti. Şi pentru că mi-au explicat de pe atunci ca unui om conştient cât s-a muncit la desenele alea, am băgat la cap şi nu am mâzgâlit nici măcar un colţişor. Iar acum o consider o metodă foarte eficientă.

VALURILE MODEI

Ieri am fost la shopping. Happy me! :D Când am ajuns acasă am tras concluziile: sezonul ăsta trebuie să-mi mai cumpăr două perechi de pantofi. Una care mi-a plăcut foarte mult şi încă una de pantofi Oxford. Nu am văzut unii anume, dar la următorul salariu, iau la bătut magazinele în căutarea "condurilor de cristal". Pentru că pantofii Oxford vor reveni mereu în modă. Ţin minte că prin generală purtam nişte pantofi pe care îi confiscasem de la bunică-mea. Paranteză. Bunică-mea, profesor universitar fiind, era o femeie foarte cochetă. Şi este încă. Închid paranteza. Erau nişte oxforzi lila. Minunaţi! Doar că mi-a crescut piciorul şi nu m-au mai încăput. Tot de pe la ea mai am nişte rochii la care singura transformare a fost ajustarea pe talie. Şi de pe la mama, din tinereţile ei, am nişte piese de rezistenţă. Îmi plac lucrurile astea pentru că, cel mai probabil, au ajuns unicate. Mai ales că pe vreme bunicii, şi le făcea la croitoreasă, după modele proprii, iar mama, chinuită de talentul creator, şi le făcea singură. Dar tot uitându-mă la bunică-mea, constat că sunt anumite piese ale căror şanse de revenire sunt infime: furoul şi capotul de casă. Pe mine mă enervează ambele piese şi mă bucur că au fost scoase din uz. Comoditatea în epoca vitezei a aruncat în derizoriu atât de incomodul furou, iar un trening sau nişte colanţi cu un tricou sunt o ţinută de casă mult mai demnă de dereticit, de stat cu cracii pe spătarul canapelei, tolănită la televizor sau cu o carte în braţe. Aşa că mă gândeam, scanând garderoba actuală, care vor fi piesele de care nepoţii mei nu se vor bucura. Sau, mai bine zis, de care nu vor fi încântaţi. Hmmm... greu de spus...

SCARLETT, DAR NU O'HARA

Marea majoritate a bărbaţilor e picată în limbă după ea. Femeile sunt ceva mai sceptice. Mie, una, nu îmi place deloc. Mi se pare o altă blondă fără sare şi piper. Şi nu mi se pare nici pe departe posesoarea celui mai frumos bust... E vorba de Scarlett Johansson. Aşadar, nu mi se pare o super bucată, iar despre cum joacă, nu mă prea pot pronunţa. Nu cred că am văzut-o în nimic. Iar dacă am văzut-o şi nu am ţinut minte, e naşpa. Înseamnă că nu mi-a atras atenţia! Am tot citit nişte interviuri şi materiale despre ea şi mi se pare o puştoaică cu ifose nejustificate de mare doamnă. Nu ştiu exact cât de peste noapte s-a trezit vedetă, dar nici Regina Angliei nu cred că este aşa de preocupată de imaginea ei. Nici măcar Victoria Beckham! Atât de nenaturală. Iată peste ce am dat în ultimul Bazzar:

"În vremurile astea nu pot să nu mă gândesc la cum să mă aranjez înainte de a ieşi din casă, căci dacă sunt în trening, revistele mă vor considera neglijentă. Aşa că acum această pregătire implică un şir întreg de umeraşe cu haine, un hair-stylist şi un make-up artist. Iar dacă nu trec prin tot acest proces, nimeni nu mă va recunoaşte. Şi nimeni nu mă va plăcea. Înainte era amuzant, îmi plăcea să combin hainele cu bijuterii şi pantofi, să mă joc cu ţinutele, dar acum e mult mai obositor."

Nu ştiu cum vă sună vouă, dar mie mi se pare foarte frustrată şi lipsită de personalitate domnişoara asta. Şi până la urmă who the fuck is Scarlett Johansson?! Zău de nu o prefer pe zăpăcita şi omnidependenta Linsday Lohan!

TRUMP. DONALD TRUMP

Mă uit pentru prima dată la un sezon din The Apprentice. Nu ştiu de ce nu am făcut-o până acum, dar îmi place şi probabil că voi încerca să văd şi sezoanele viitoare. Am citit şi editorialul lui Eddie din FHM, am citit şi recentul lui articol de pe blog despre Trump. Mi-am aruncat şi un ochi pe net şi am dat peste site-ul oficial al magnatului, dar şi alte informaţii. Şi tot nu îmi pot forma o părere despre omul ăsta. Adică, tot respectul pentru ce a făcut, dar mă tot întreb dacă îmi place de el. Dacă îmi place ca om. Dacă aş putea să lucrez pentru el. Cu siguranţă că mi-ar plăcea să particip la Ucenicul, ar fi o şcoală fantastică pentru mine, dar nu ştiu dacă aş şi vrea să lucrez pentru el. Mă întrebam cum o fi să fii Ivanka sau Donald jr şi răspunsul mi l-am dat foarte repede: îngrozitor! În primul episod din această serie în care o prezenta pe Ivanka ucenicilor, a zis că tipa a absolvit o anume şcoală de business, scoala despre care el spusese înainte că este cea mai bună. Şi am realizat cât de groaznic este să trăieşti în umbra unui asemenea om, fără dreptul de a-ţi alege calea. Şi poate că nu e un om rău, poate că şi eu aş fi exact la fel la nivelul la care a ajuns el, dar spun că nu mi-ar fi plăcut să nu fiu lăsată să aleg. Cine ştie, poate Ivanka a ales... Dar mă întreb cum ar fi fost dacă ar fi fost o artistă, care să nu priceapă nimic din balaurul economic şi care să-şi dorească doar să picteze?

Da, mi-ar plăcea ca Andra Iliaş să fie un brand. Chiar şi pe sfert din cât este Donald Trump. Şi nu funcţionez pe sistemul strugurilor acri în acest post. Am exemple mult mai omeneşti, mai aproape de persoanele normale. Aceeaşi dominaţie a tatălui atotputernic, dar la o scară mult mai mică. Şi în aceste cazuri mi-am deplâns prietenii pentru lipsa lor de opţiuni. Iar pentru ceea ce sunt azi, cu alegerile bune şi proaste pe care le-am făcut, dar care mi-au aparţinut intru-totul, le mulţumesc părinţilor care mi-au dat libertate. Libertatea de a alege.