FHM MAI

Despre Raluca Lăzăruţ auzisem numai de bine de la prietena Cori. Dar când am cunoscut-o am realizat şi de ce mi se supuseseră cuvinte frumoase. Raluca este o drăguţă, iar pictorialul e chiar interesant. După ce terminaţi cu ştirile sportive de la Antena 3, treceţi la răsfoitul revistei: un nou pictorial cu fetele Covergirl, Keeley! (cine nu ştie cine e, a trăit degeaba!), un munte unde se face sex ritualic cu necunoscuţi, efecte speciale, dimensiuni mici (asta ca să nu se mai plângă unii că nu au de ce!) şi chestiile obişnuite, evident reinventate. Ca în fiecare număr.

PUBLICITATE

Că tot vorbeam de campanii publicitare... Le-am primit pe mail şi mi s-au părut foarte tari!

TARGET SPIRALAT

Se pare că publiciştii la care apelează producătorii de alcool ieftin sunt foarte creativi şi plini de umor. Numai că le scapă un aspect esenţial: target-ul. Noua reclamă de coniac (?) ieftin e foarte tare. Aia cu ţăranii de la crâşma din sat care iau lecţii de franceză prin tv şi beau Cava d'oro. La fel ca şi aia cu Dorel. Sunt foarte tari, dar total aiurea targetate. Cei cărora li se adresează produsul probabil că nu prea prind subtilităţile unei astfel de reclame. Şi încă o greşeală de marketing legată tot de target: nu dai reclame la un coniac popular în cadrul unor emisiuni care se vor elitiste. Consumatorii de Cava d'oro nu se uită la astfel de emisiuni şi nici invers.

AVOCATUL MODEL

Un nou sezon de Ucenicul. Am ratat episoadele de vineri, dar m-am pus în temă de pe net cu ce s-a întâmplat. Evident că am văzut şi cine a ieşit învingător în acest sezon. Este o tipă care este avocat şi... model de fitness. Adică defilează în chiloţi. Să recapitulăm: e avocat şi cea care l-a cucerit pe Trump în sezonul din LA. Şi totuşi apare pe podium dezgolită! La noi aşa ceva nu ar fi fost posibil. Evident că domnişoara model, studentă la drept (ce stereotip!) nu ar fi avut credibilitatea în faţa scorţoşilor obtuzi.

LAŞITAT

O laşitate, două laşităţi. Substantiv comun de genul feminin. Culmea, ea este de obicei apanajul bărbaţilor...

Neuronul meu singuratic de blondă s-ar plictisi teribil dacă nu ar fi băgat în seamă de atâtea gânduri. Poate prea multe, uneori, pentru constituţia sa firavă. Prin furtuna de gânduri, aseară am ajuns să izolez unul despre bărbaţii care au intrat de-a lungul vremii în viaţa mea şi care, mare lor majoritate a fost, mai mult sau mai puţin, dar a fost, laşă. Bărbaţii, în general, au două mari temeri: acele şi sentimentele. Decât să-i faci o injecţie unuia sau să îl pui să dea frâu liber sentimentelor, mai bine îl trimiţi la Bagdad sau în Sierra Leone. Frecvent mi s-a întâmplat ca bărbaţii să se sperie de sentimentele pe care încep să le nutrească pentru mine şi de amploarea pe care acestea ar putea-o lua. Le e frică să se arunce în valuri şi să înoate. Preferă să stea afară, pe nisipul călduţ şi să-şi mai vâre din când în când câte un picior. Dar nici să-şi vâre picioarele nu vor. Nu, lor le place să se stropească doar. Să deguste, în loc să bea. Şi asta pentru că se sperie de mine. Eu sunt precum armata lui Mircea din poezia lui Eminescu care "vine, vine, vine, calcă totul în picioare". Asta sunt, n-am ce face. Dar, i've got news, sunt şi eu om. Sau, să zicem, femeie, pentru cei care fac diferenţa între oameni şi femei. Da, nu sunt nici bombă atomică, nici oţel, nici taifun. Sunt om: cu sentimente, nevoi, dorinţe, slăbiciuni. Iar dacă lumea nu vrea să vadă dincolo de armură, e nasol. Nu o să o spun pe aia cu "ei au de pierdut" pentru că până la ei, eu sunt cea stigmatizată. Eu sunt cea care pierde din cauza lipsei de curaj a bărbaţilor cu care interacţionez...

CASA ŞI GRĂDINA DE MAI

Piscina este singurul motiv pentru care aş vrea să locuiesc la casă. Şanse ca aşa ceva să se întâmple în viitorul apropiat, nu prea sunt... Totuşi m-am documentat despre ele din numărul de mai al revistei Casa şi grădina. Restul descoperiţi voi!

DIAVOLUL CURGĂTOR

De parcă ar fi fost un subiect de ultimă oră, Cancanul şi Clickul, pe care eu le confund mereu între ele, s-au înghesuit să scrie un articol despre Piscina Diavolului de la cascada Victoria din Zambia. Foarte tare locaţia şi descrierea activităţilor de acolo. Merge o tură, aşa pentru o vacanţă plăcută, nu una boşorogită, de zăcut la plajă. O să o trec şi pe asta pe lista de "to do" în materie de locaţii de vizitat.

BOX CARITABIL

Că sunt fan box, sper ca v-aţi prins deja. Că sunt fan Badea, şi asta cred că v-aţi prins. Şi dacă se combină cele două... nici nu vreau să mă gândesc... Aşa că sâmbătă seară am program. Doroftei o să-şi ia cafteală de la Badea. Sau invers? Vom vedea. Până atunci, am primit de la securişti (da, ştiu, trebuie să-i plătesc copyright lui Badea pentru această expresie) promo-ul evenimentului. Se anunţă o luptă dură. Dar pentru un scop nobil: teledonul! (detalii pe Antene şi prin presă)

MARIE CLAIRE ÎN ROMÂNIA

Săptămâna trecută s-a lansat la apă Marie Claire de România. Revistă drăguţă, ai ce vedea, ai ce citi, este o revistă cu atitudine. Aseară a fost şi lansarea oficială. La palatul Bragadiru. A fost un eveniment bine făcut, multă lume, multe vedete, muzică bună, prezentări de modă, atmosferă plăcută. Important este că m-am simţit bine şi că nu se mai întâmplase asta de mult la un eveniment.

Cu Mara Stroe, redactorul şef al revistei.

Multă baftă, Mara şi echipa Marie Claire!

O NOUĂ COLECŢIE

Este noul FHM Collections, ediţia de primăvară-vară. Este despre modă. Este plin de pictoriale. Este o colecţie de bărbaţi cu stil: Matthew Fox, Zachary Quinto, Tommy Hilfiger, Olah Gyarfas şi Tom Ford. Este un număr de colecţie.

FLORII CULTURALE

Fiindcă nu aveam unde să mă duc ieri la plajă, deşi ar fi fost o zi perfectă pentru aşa ceva, am ieşit la o plimbare culturalo-populară. Am început ziua la Muzeul de Artă pentru a vedea faimoasa expoziţie de bijuterii a tizului meu, Ilias Lalaounis. M-a cam dezamăgit: puţine piese şi nimic impresionant.

Au urmat două băi de mulţime la târgurile de Florii. Primul, la Muzeul Ţăranului Român, deşi foarte aglomerat, era plăcut. Mulţi expozanţi, chestii drăguţe şi atmosferă de sărbătoare.

Următoarea oprire a fost la Muzeul Satului unde, deşi era foarte multă lume, era ceva mai aerisit, spaţiul fiind mult mai mare. Dar expozanţi puţini, diversitate mică.

În rest, o duminică plăcută.

SPECTACOLUL DE SÂMBĂTĂ SEARA

Conform bancului cu Iolanda Balaş, eu sunt o doamnă... O doamnă căreia îi place sportul. Care, deşi nu-i microbistă, se uită cu plăcere la un meci de fotbal, care e încântată de box şi de k1 şi fascinată de sumo. O zic pentru că m-am uitat aseară la gala de box. Şi am simţit nevoia să o zic. Mai ales pentru că au fost nişte meciuri spectaculoase. Şi toate câştigate de români! Nu că aş fi eu cine ştie ce patrioată, dar băieţii noştri chiar au fost tari. Jo Jo Dan este chiar un boxeur care arată şi bine (ceea ce mai rar vezi) şi a dat un KO foarte frumos. Simion l-a cam făcut praf pe Encarnacion. Bogdan Dinu a cărat la pumni ca într-un sac de box pe toată durata partidei în canadianul care nu mai pica, dar pe care l-a învins fără probleme. Iar meciul serii, cel în care Adrian Diaconu a ieşit campion interimar WBC a captivat-o până şi pe mama care la început bodogănea că de ce nu o las să se uite la Megastar.

ANONIMAT ELEGANT

Mă uitam zilele trecute la un domn (din când în când) care se întorsese de la un eveniment cu ţinută obligatorie. Purta clasicul smoching. Cam în aceeaşi perioadă, terminam munca pe brânci la noul număr FHM Collections. Şi am realizat pentru a nu ştiu câta oară ce norocoasă sunt pentru că sunt femeie! Este oribil să nu te poţi exprima creativ în ceea ce priveşte ţinutele. Iar serile cu ştaif sunt exact locul unde acest lucru este cel mai evident. Parcă ai intra într-o şcoală de fiţe unde toţi copiii sunt îmbrăcaţi în uniforme. În timp de doamnele etalează rochii care mai de care, bărbaţii se afundă într-o mare de anonimat negru şi monoton în care doar o tunsoare mai ciudată i-ar mai putea individualiza.

foto: FHM Collections

BĂNEASA SHOPPING CITY

Oraşul e plin de panouri publicitare care anunţă marea deschidere: mâine se deschide cel mai mare mall de modă din sud-estul Europei. Bine, e impropriu spus că se deschide cel mai mare mall de modă. Pentru că mai mult de jumătate din el nu este gata. Ca în România, niciun proiect nu e gata la timp. Şi dacă tot l-au răsanunţat, de ce să nu facă o spoială şi să-i dea drumul? Azi a fost deschiderea pentru presă. După ce am stat la coadă pentru ca o domnişoară, de altfel binevoitoare, să ne bifeze pe o listă, am intrat în spaţiul destinat conferinţei de presă. Prima pe ziua de azi. Borring, ca orice conferinţă de presă şi cu nişte măsuri de securitate care nu şi-au avut rostul. După conferinţă, am fost plimbaţi pe una din aleile mall-ului, să ne arate cum magazinele sunt încă în şantier. Cam asta a fost tot, deşi cu o desfăşurare de forţe remarcabilă din partea firmelor organizatoare. Se pare că pe seară mai este o a doua conferinţă, la care vor veni alţi jurnalişti, care vor avea parte şi de ceva interesant: Eva Herzigova, în persoană. Nu m-am prins însă cine va avea parte de ea pentru că multe din revistele glossy au fost invitate doar de dimineaţă. Totuşi, nici aceştia nu vor avea parte de adevăratul eveniment: petrecerea pentru care au şi chemat-o pe Herzigova şi pentru prezenţa căreia se pare că au plătit 250.000 euro. O fi rău să fii top-modeală?...

Ce mi-a plăcut: decorarea şi obiectele decorative care sunt reproduceri mărite ale unor accesorii şi obiecte vestimentare. Îmi place şi că nu trebuie să mă duc până la Madrid pentru Oysho, Stradivarius şi Zara Home, deşi sunt tare curioasă la ce preţuri vor fi pentru că, dacă intră la fel ca Zara sau Mango, e mai ieftin să mă duc totuşi la Madrid. Cu tot cu biletul de avion.

Concluzie: nu vă înghesuiţi weekend-ul ăsta că nu aveţi la ce. Mai durează vreo lună, cred, până o să fie gata.

PETRECERE RnB + HIP HOP

Dacă vă place genul, merită să mergeţi.

ALEXEI BUTINSKIY

Rusul Alexei Butinskiy se pare că nu are site personal (sau, cel putţin, nu l-am descoperit eu), dar l-am găsit în zeci de galerii din toată lumea. Mi-a fost extrem de greu să aleg câteva imagini pe care să le pun aici, aşa că am ales mai mult la întâmplare. Picturile lui mi se par perfecte. Şi da, se poate spune despre o pictură că este perfectă!

ECO-LEALĂ

Că am apucături ecologiste, v-aţi prins şi voi. Dar deja chestia asta eco-trendy a ajuns să fie ca Moni pentru Iri sau ca bling-bling-ul pentru rapper, e cool, frate! Preocuparea pentru mediu nu prea mai este ce ar trebui să fie, ci e o etichetă prin care eşti la modă. Pe de altă parte, extremiştii ecologişti anulează tot confortul câştigat în ultimii ani de cercetări şi muncă. Glamour-ul de aprilie este un număr dedicat aproape în exclusivitate curentului eco-bio. Mult bullshit. Şi ceva amuzant. Era pe acolo un tabel cu apucăturile ecologiste ale femeilor în funcţie de zodie, iar la mine s-a potrivit perfect: Îţi cerţi mereu colegii pentru că nu reciclează hârtia. FHM ştie! Şi mai ales Dan, care stă în dreapta mea şi cu care împart coşul de gunoi şi cutia pentru hârtii. Pe de altă parte, am citit prin alte locuri despre preocupările femeii moderne care alege să folosească tampoane şi scutece pentru copil, refolosibile. Le iei frumos şi le speli. De mână, dacă se poate, ca să nu mai consumi apa şi curentul din resursele limitate ale acestei minunate planete. Ca să nu mai vorbim de poluarea dată de detergenţi. Asta înseamnă că ne-am îndrepta spre sălbăticiile trecute, că viaţa noastră s-ar complica din nou, dar am trăi pe o planetă mai sănătoasă! Minunat... De ce nu putem fi oare raţionali şi echilibraţi şi să avem grijă de mediu, în limitele decenţei, fără să ne complicăm viaţa?

FĂRĂ TITLU RELOADED

Din seria "iarna care i-a luat pe nepregătite pe edili": nu se găsesc pastile de ţânţari! Nici la supermarketuri, nici la farmacii, nici la micile magazine...

PROVOCARE

Ne-a venit revista Arena. Revistă pentru bărbaţi, interesantă, bine făcută şi foarte "in". Am descoperit acolo un pictorial promoţional Agent Provocateur. Şi mi-am adus aminte de acest brand minunat. La următoare şpăguţă, cred că voi mai face o nebunie de genul celor făcute cu Passion du Brasil şi Rozalb de Mura şi îmi voi împrospăta colecţia de lenjerie. Dar dacă se oferă cineva până atunci, nu mă supăr... :D oricum, aruncaţi un ochi pe site fiindcă e foarte tare!

fară titlu - e mult prea tragică...

AU ÎNVIAT ŢÂNŢARII!!!!!!!!!!!

OAMENI MICI, OAMENI MARI

Românii sunt oameni mici. Oricât de sus pe scara socială ar fi, când se văd faţă în faţă cu un străin ceva mai răsărit, se prosternează până la pământ şi eventual îi şi lustruiesc pantofii. Am constatat atitudinea asta şi la oamenii obişnuiţi vis-a-vis de aşa zisele vedete autohtone, oameni care apar la televizor. Dar micimea este şi mai mare (ştiu, sună ciudat) când au în faţă un străin. Pleacă penibil capul, se fâstâcesc şi nu ştiu cum să îi facă mai bine pe plac. Am umblat mult prin lume şi am trăit o vreme îndelungată printre străini, dar la niciunii nu am întâlnit această atitudine slugarnică. Atitudine pe care am sesizat-o la persoane importante din România, care se umflă mereu în pene, dar pe care dacă le pui alături de cineva, fie el şi non-personalitate, de afară, se fac nişte pui de curcă pricăjiţi şi ţinuţi în ploaie şi frig o noapte întreagă. Frumos vă şade! Şi când te gândeşti că străinii, fie ei Papa, Dalai Lama, Buş sau Ricky Martin, sunt tot oameni.

INVITAŢIE

O FAPTĂ BUNĂ

Eu, de felul meu, sunt un om bun (mai puţin când reuşesc să mă enervez şi atunci sunt mai mult decât violentă; cel puţin la nivel de intenţie). Şi mă bucur adesea când pot face pe cineva fericit. Fie şi pentru câteva momente. O fac în felul meu, de câte ori am ocazia. De aceea, de fiecare dată când ajut pe cineva, mă simt bine. Acum, voi răspunde pozitiv acţiunii Mihaelei Rădulescu şi vă invit să îi citiţi acţiunea de popularizare a voluntariatului. Aici.

foto: Marius Bărăgan pentru FHM

TRAFIC MINUNE

Multă lume vociferează post-summit că ce bine s-a circulat în zilele cu pricina, că uite, dom'ne, se poate, dacă circulaţia este bine dirijată. Da, dacă circulaţia e bine dirijată, se circulă o idee mai rezonabil, dar cum dracu să poţi compara traficul de săptămâna trecută, când vreo două treimi din bucureşteni au fost plecaţi, cu ce se întâmplă în tot restul anului în capitală?

DOR DE DUCĂ

Şi m-apucă câteodată...
Mă apucă multe, dar pe lângă dracii destul de frecvenţi, mă mai apucă şi dorul de ducă. Are mama o prietenă (Anca) care, prin natura jobului, călătoreşte foarte mult. Şi eu am concluzionat că atunci când o să mă fac mare, vreau să mă fac Anca: să călătoresc peste tot în lume, evident pe banii altora. O variantă ar fi să mă fac soţie de preşedinte sau ministreasă de externe, dar nu îmi place politica. Şi mă mai şi uitam zilele astea la toate doamnele politicii, venite la summit, care, deşi bat pământul în lung şi-n lat, sunt condamnate la o lipsă totală de libertate: toată lumea le analizează fiecare gest, fiecare vorbă, fiecare fir de păr care nu stă exact unde trebuie, fiecare rochie, că despre o pereche de blugi cu un maiouaş colorat nici nu se pune problema. Şi atunci, stau şi mă gândesc, analizez, calculez. Ce o să mă fac eu când o să fiu mare?

DESPRE SATISFACŢIE

Discuţie azi în redacţie:
Io:
-Liviu, nu sunt satisfăcută de pozele alea.
Dan:
-Andra e nesatisfăcută. Să o satisfacă cineva.
Ciprian:
-Dă anunţ pe blog poate s-o găsi cineva...

[Aşa că m-am conformat]

CIP-CI-RIP

Ieri nu am scris aici. Mi-era să nu iasă a păcăleală. Mai ales că nu am păcălit pe nimeni ieri. Şi mi-a dispărut de tot orice urmă de ghiduşie când din cauza Marelui Tufiş de Prostie ne-au tăiat netul. Ca să nu detonăm vreo bombă dirijată online când se apropie majestatea sa! Pentru cine a deschis televizorul mai târziu, birourile noastre sunt în Piaţa Victoriei, aşa că era musai să se ia măsuri de precauţie... Bullshit!

Fiindcă de vreo două săptămâni ziarele varsă tone de cerneală despre summit, m-am bucurat când am văzut că Libertatea, tabloid de felul lui, nu se prea sinchiseşte de Tufiş, dar acordă o importanţă deosebită tufişurilor. Pe prima pagină, mare cât o zi de post (cum e asta, de altfel... mai ales de când s-a trecut la ora de vară), este un titlu despre redesignarea labiilor. Merg la pagina indicată şi dau peste un titlu, altul, care se referă la injectarea punctului G. Citesc. În a doua jumătate a textului apare şi povestea cu labiile. Booooon! Pe sistemul oglindă-oglinjoară, cine e cea mai frumoasă din ţară, domnişoarele vor să aibă păsărici frumoase, tinere şi grăsune. Că asta am înţeles. Cică ţi-ai băga grăsime în labiile mari ca să pară mai tinere şi mai proaspete. Mă gândesc că nu mai e mult şi o să începem să vedem pe la teveu câte o reclamă la L'Oreal, prezentată de Ciociolina, care propovăduieşte folosirea unei creme fantastice care estompează şi cele mai adânci riduri de pe labii... Şi dacă tot veni vorba de grăsime, cică asta ar fi varianta optimă şi pentru Mr G. Deci, cu siguranţă că în viitor va apărea un aparat care să împuşte doi iepuri dintr-o lovitură: să facă liposucţie de pe burtică şi să trimită direct osânza sub burtică. Aşa că, fetelor, lăsaţi-o mai moale cu sala că s-ar putea să nu mai aveţi cu ce să vă furnizaţi orgasme taifunare.